1

2006-02-21T19:02:00.001+02:00

Chapter 1 - by Recycler

Cadavrele priveau livid catre tavan, cu un aer nepasator si putin plictisit, de parca poza in care se aflau era privita intr-o galerie de arta contemporana. Aerul inchis ce brazda mobilierul sarac al camerei nu mai iesise de mult afara si deja isi cerea drepturile imprastiind in jur miasme grele cu o nervozitate rar intalnita. Cat sa stai inchis, circuland in acelasi spatiu de 40 de metri patrati? Parca si lumina se ferea sa patrunda prin draperiile roz cu motive Flower Power, imprastiind doar razele rebele si fara experienta de viata pe cearsafurile patate de sange. Elipse pline, sectiuni in sfere si puncte mici rosii incepusera sa prinda o culoare maronie semn ca trebuiau duse acolo unde pleaca toate petele cand se satura sa pateze.
Doua trupuri nefiresc de fara viata erau cazute pe covorul cumparat din piata, 2 la pret de 1. Celalalt acoperea podeaua bucatariei. El era un baiat. Ea era o fata. Amandoi stateau lungiti, unul pe un fotoliu foarte confortabil in alte imprejurari iar celalalt atarnat intre fotoliul neocupat si pat. Rana de cutit de la gatul ei drenase tot lichidul vital din corp si acum si venele se simteau singure. Era o rana adanca, lasata de o ura imensa si fara margini, o ura descriptibila doar prin forma neregulata a crestaturii pereche cu un canion american la apus de soare cand caldura preface praful rosu intr-unul aproape negru. Coborand in jos, spre sani, suvoaiele de sange dadeau la iveala niste pistrui timizi, innecati si fara vlaga lor simpatica. Erau doar niste urme. Erau doar niste marturii ale unui piept bogat in amintiri, povesti si nuvele despre placerile lumii si mirosul crinilor la rasarit.
El nu mai spunea nimic de mult. Cu fata intoarsa spre impreunarea dintre perna verticala si cea orizontala a fotoliului, se putea distinge un rictus uitat si indecis. Catifeaua ce imbraca fotoliul il iritase in caderea amortizata, iar cotul ii era acum rosu, concurand cu fluviul uscat ce trecuse peste Polul Sud al cotului. Genunchiul descria alaturi de umarul drept, ochiul stang si talpile picioarelor un Car Mare tridimensional si sucit. Pozitia era clar incomoda iar degetele mainii pe care se sprijinea intreg trupul probabil ca preferau sa fie ale altcuiva.
Insa acum totul era terminat. Nimic nu putea fi schimbat.

Chapter 2 - by Gelu

Fu un moment in care cadavrul nr. 1 tacu. Si mai fu un moment in care cadavrul nr. 2 accepta aceasta tacere ca pe ceva de la sine inteles. Iar in al treilea moment plesni ca un ciocan pneumatic tacerea, atit de intensa incit intreg corpul agentului de proximitate D. venit sa ancheteze crima se pulveriza in cit mai multe fragmente. Agentul D. un individ tacut din fire deveni si mai tacut odata cu aceasta intimplare. Deci acum in camera tacerea era impartita in trei, ceea ce o facea mai usor de suportat. Mai greu de suportat era nemiscarea, caci cu miasmele grele cei trei se obisnuisera deja.

Chapter 3 - by Misu

Cadavre... mult spus. Pe agent il chema Oxy, dar el nu venea. La un moment dat fusese cel mai tare slab. "Nu iti face ochiuri cu oua tari", obisnuia sa spuna matusa mea cu care faceam amor...*%@#>>

Nu, nu, nu, NU.

Gata, nu mai moare nimeni, Oxy e o belea si eu jur ca n-o sa-l mai bag in carte. Hai, scularea! Fata, baiatu, agentu, haide, luati-va sangele inapoi, rana se inchide, Carul Mare se face un Car Mic si apoi in picioare toata lumea, ca fac ce-a facut tata, haide, mai cu talent, ce adica ne-am tras de coitze cand eram mici si acum bazai aici la mine, NU, sa n-aud nimic, buf-buf-buf 3 suturi in cur si afara. ZDRANG cu usa!

Gata. Maamaaaa, ce bine e sa fii singur acasa.... bun, si-au luat si mizeria, asa ca acum nu mai trebuie sa chem nici o femeie de serviciu. Dar pot o sa chem o femeie adevarata! Sau si mai bine imi iau cutia de bomboane si plec eu in cautarea ei. Da.

___________________________________

Gagica era de mureai langa ea. Nu era inalta, dar era bine. Nu era nici mica, din alea de le intorci cum vrei, dar era bine. Nu avea tate mari, de fapt cred ca erau chiar mici, dar pareau acolo la locul lor. Nu avea nici craci lungi, erau exact cat i-ar fi placut Profetului. Si mie. Avea in schimb un zambet usor trist care cand te lovea te faceai zilioane de feromoni. Jur. Si privirea usor incetosata de la mult belit ochii in calculator, asta e daca vrei cariera. Altfel, bomba din aia care nu pare, dar este. Si hai sa mai zic o data, se uita la tine, ala erai. N-o sa stiu niciodata cum a fost, fiindca n-a fost. Era sa fie, dar n-a fost. Bine? P
Prost?

Chapter 4 - by Recycler

Se pare ca a fost bine, spunse agentul ca pentru sine indepartandu-si urechea de usa garsonierei. O scurta retrospectie il conduse pe caile memoriei cand nu era impotent. Nu era impotent insa era amoral. Cate curve nu trecusera prin mana, piciorul, gura etc. sa, toate insetate de parfumul greu al carnii. Le amenda si apoi le taia amenda ca pret pentru un kil de carne. Un ciot de erectia incerca sa se profileze pe linia pantalonilor, cand isi aminti ca era impotent si atunci se intoarse catre cei doi tineri care asteptau pipaindu-si reminiscentele ranilor. Nu mai era nimic. Se pare ca functionase. Cu toate aste nu erau fericiti. Noi ce facem acum, il intrebara pe agent. Si mai ales, de ce sunteti rosu in obraji? Caldura, caldura. Caldura asta e sufocanta. E iarna, veni raspunsul prompt al fetei. Da! E adevarat! Insa in sanul meu e vara, se exprima romantic agentul care lua calea scarilor. La primul pas pe scari dadu piept in nas cu femeia de serviciu, faimoasa pentru abilitatile sale telepatice. Si ce? Pai cum si ce, zise agentul. Ma doare pieptul. Ai un nas foarte ascutit. Femeia de serviciu mai primi un semnal si intelese ca nu mai era nevoie de ea, si atunci vazand baiatul foarte dezorientat din fata sa, ii facu cu ochiul decalotat de pupila. Baiatul, pudic si intr-o relatie de 2 ani cu fata ce privea cu jind scena, isi arunca privirea pe jos si sangele-n obraji. Fata calca pe privirea lui si porni spre scarile in spirala pe care le vazu deodata extrem de dantic. Baiatul reusi sa se desprinda de podea si puse mana exact deasupra cotului ei. Insa, femeia de serviciu, vrand sa indeparteze orice dubiu, ii lua mana si il impinse pe scari dupa fata. Ce n-ai inteles? ohh... am inteles perfect! replica fata. Pai cum adica? Pai cum adica, adica adica. Ce facem acum? sari intrebarea automat. Raspunsul nu fu acolo s-o prinda... Vorbele ecou-ara pe scari in jos si ii dadu de inteles vecinului de la 1 ca totul se terminase. Nu mai putea sa isi continue siesta. Fusese intrerupt. Cu mana pe barba, baiatul isi dadu seama ca trebuia sa se rada pentru ca arata ca un tap tuns de un oier beat. Rosti un Imi pare rau timd si ii propuse fetei o cafea fara cofeina. Ea raspunse evident mai linistita ca si-ar dori niste cofeina. Eu cred ca daca dupa toata scena aceasta cel putin bizara nu ar trebui sa bei cafea cu cofeina, zise baiatul ingrijorandu-se genuin pentru fata pe care o iubea. O cafea pe zi e ideala pentru orice organism, veni parerea femeii de serviciu, toate almanahurile spun asta; haideti jos sa va arat - eu stau la parter. Baiatul nu raspunse desi roseata reveni pe pometii lui. Fata isi lua partenerul de brat si il lua spre cafenea. Agentul inca isi tinea mana pe piept cand intelese ca nu mai era nevoie de serviciile sale si atunci cu bratul in bratul hainei sale de tafta subtire porni spre sectie sa scrie raporul.
Tinerii parasira cladirea facand cu mana si cu ochiul femeii de serviciul care ancora matura in pragul scarii de bloc pentru a se putea apleca mai in exterior. Au plecat si eu; toti pleaca, isi zise ca pentru sine. Eu nu am plecat! veni raspunsul prompt si plictisit al barbatului ei.

Chapter 5 - by Petru

E a nu-stiu cata oara cand se intampla. Tot ce citesc ma paraziteaza, traieste sub diafragma mea in chip bizar si autonom, mancandu-mi timpul scurt pe care il am. De-asta, fata misca un deget, apoi zvacneste, isi inghite balele din jurul gurii si, incetisor, prinde viata. El, cu pofta de viata, isi linge cotul plin de sange. Scarbos? Sunt morti, iar mortii sunt scarbosi, mai ales aia care nu-s ai tai. Cu ai tai, mai treaca-mearga, te descurci pentru ca, daca le gresesti, te vad de-acolo, din tavan. Cu ai altora nu prea iti faci probleme. Aprinzi farurile si vorbesti numai de bine. Nu ti-a pasat inainte, n-o sa incepi acum.

Ziceam ca si-au revenit, el si ea. Si nici macar n-a fost o moarte metaforica, murisera pe bune, cu sange sarat si lipicios. Doar ala, Oxy, nu mai apare (il neg si-l anulez). Insa ei doi sunt acolo, sunt ai mei si ma vad din tavan, curiosi sa vada daca o sa ma descurc. Asa ca-I mai injectez inca o data cu niste intamplari de luni noapte ca sa nu se mai uite asa la mine, de-acolo, din tavan.

Deja isi beau cafeaua. Acum fumeaza kent.

Chapter 6 - by Gogu

nu stia ce sa mai faca... de ce dracu nu murisera?
azi era gratis.
Ii omorase ca la carte. incet. cu multa limfa si sange. bucati de ficat. horcaieli regulate. la 3 secunde. si ca pedeapsa suprema nu le mai daduse filmul vietii la final ci o emisiune de amenajari interioare. Macar sa fi inteles idiotii ca nu le mai foloseau la nimic termopanul de 5000 de euro, gresia portugheza cu motive florale si nici masca de rigips in forma de dolar de la capatul patului. N-or s-o vada aprinsa, he, he...sau poate da prin te miri ce minune.
dar nu mai face nimeni minuni in afara de el si de fapt nici el nu facuse decat una. si acum ii mai parea rau.
Si totusi sunt vii.
Ii scapase ceva...uite-i sunt in drum catre magazinul de lampi si servete de bucatarie...
La raionul Light & Night aceea lustra superba de 6 milioane le va cadea in creierasele oxigenate, tinere si fara anevrisme momentan.

Chapter 7 - by Zerobarat

TARGUL NATIONAL DE CONFECTII, DE JOI PANA DUMINICA LA SALA Mare a …
?!?
WTF
?!?

Lumina patrundea timida prin draperiile groase si ingalbenite, particule minuscule si infinite de praf se zareau dansand slow in fasciculele de lumina, alt motel imputit, mana pleca intr-o prea mult exersata calatorie in cautarea paharului, intalnirea fu pe cat de rapida pe atat de dezamagitoare, o jumatate de gura de coniac cald si ordinar, sticla se zarea goala si rasturnata in background.
Mobilul arata 09:35, sper ca dimineata, trebuie sa-l sun pe capitan, iar spune tuturor “Oxy e o belea” si are dreptate, dar sunt cel mai bun, I am the knowledge and the power, … abonatul … conecting people my ass…

Apa e calaie, jetul puternic ma readuce la viata, trebuie sa ma grabesc si sa inventez si o scuza, nu trebuie sa fie o scuza buna, oricum nu ma crede … el stie … doua prosoape care acum trei ani erau albe si pufoase, amandoua ude … au fost doua, iar au fost doua … imaginea a revenit, Doamne Isuse Cristoase Dumnezeul meu, … Doamne ce doare … imi arde retina, creierul, inima.

Trebuie sa ma grabesc si sa inventez si o scuza, intr-o zi o sa le epuizez pe toate.

Aha, nu sunt in afara orasului, o sa ajung repede, o sa ajung. Hai c-a luat-o, anul 84 este excelent pentru vinurile dulci nu pentru masini … sigur ajung …

Chapter 8 - by Provinciala

Am ales sa recuperez de la fiecare cadavru ce-mi apartinea, ce am considerat ca am nevoie . Bine...in egoismul meu am luat si de la altii, dar sangele apa nu se face si nici nu devine explozibil daca il amesteci.Probabil ca are chiar un gust bun.
Ce pacat ca nu-mi starneste senzatii de vin sec...asa sa-mi faca pofta sa gust!
Am reciclat superbii ochi inlacrimati lasati pe cadavrul unui fost EL. Mi-am racolat inocenta de pe cadavrul copilariei, tunsoarea rebela de pe cel al adolescentei...neuronul l-am furat de la o ruda mai in varsta a carei cultura generala am apreciat-o intotdeauna.
Pentru prima oara de la inceputul naparlirilor mele ma simt vie! Nu renascand din cenusa precum un phoenix in cautarea unei flacari, ci ABSOLUT vie.
Nu am lasat in urma mea un cadavru ci zeci...si toate imi apartineau, iar celelalte le luasem in franciza cu titlu de "idolatrizare".
Le-am lasat aruncate vraiste in speranta ca vor incepe sa se descompuna si voi incepe sa simt mirosul acela acru si inecacios.Ca sa fiu eu sigura ca au murit si ele!
Dar nu si nu !Ca sa vezi ce se tot ambitioneaza sa zaca acolo , pe podea, diforme si jefuite...asteptand ceva...ziua de maine , ziua de ieri...la draq, n-au decat sa crape de plictiseala in asteptare!
Eu mi-am luat actualul hoit la purtator , niste sange...asa ...de circulatie v-am pupat pe occipitali si am plecat in viata.

Chapter 9 - By Traspasser

De ce naiba ma tareste la magazinul de lampi?!

Acum nu mai mult de cateva ore ma intrebam ce-oi fi facut cu perechea mea de ochelari adidas din colectia de anul trecut ca se tot plimba unul pe role argintii in fata mea cu un bol luminos. Am strigat la el - bai, da' und' te crezi fratie, la nocturna din giulesti? Mi-a aratat degetul ala mijlociu strigandu-mi "Nu meriti ba, nu meriti! ...". Si m-a pocnit cu globul ala disco optzecist in cap.

Maaaama, ce durere! M-am trezit atarnand intre doua obiecte de mobilier greu de identificat, cu un gust amar de sange intre dinti. Ea zambea tamp ca atunci cand am dus-o la 4 dimineata in spate la statui la Universitate sa-i dau sa zaca trei zile. In jur putea a mort si umori de futai, a flori putrezite si femeie fierbinte de-ti vine sa te sui pe pereti.

Si in toata harabarura ea ce cere?! Magazinul de lampi! 'Tu-ti lampa ma-tii! O omor pana moare si nu mai puteti face nici unul nimic!!!

Chapter 9 - by El

Ma simt drogat. De fapt, nu eu ma simt drogat. Simt drogat. Caci asa am auzit ca simti cand simti exact ce simt eu acum. N-am mai intrat in cafenea, caci prea multa lume se astepta la asta. Unul se uita din tavan - ma intreb ce-o fi si asta ca doar eu sunt in aer liber. Probabil cerul. Scrumeaza pe umarul meu. Ma sterg politicos si pios pentru ca am invatat ca nu trebuie sa hulesc nimic ce se afla mai sus de 100 de metri. Revenind... un altul imi da cu o lampa in cap; abia a reusit sa mi se inchege rana ca ma si vad la un asa-zis futai, in care o tipa pe care nu o cunosc imi presara sare si apoi apasa. Eu stau in continuare jos pe o lespede de piatra din fata cafenelei si astept...

Chapter 10 - by Ea

Cafeaua e servita domnul meu scump. Ai scrum pe umar.
Cine sunt toti ciudatii astia care se uita cu ochi curiosi la noi? Unul da din degete, parca ar vrea sa zica ceva. Si stii ce e cel mai bizar? Ca am visat ca am avut orgasm... si tu? Dar ai zis ca te-a durut...
Ah! Am inteles. Nu! Nu cred ca inseamna ca esti masochist! Ci doar ca intelegi ca fara durere nu exista extaz.
Pai cum de ce strig? M-am oparit cu cafea... a naibii lampa! Cine arunca? Cu voi la dracu'! Cu totii care va credeti destepti si aruncati cu lam...Ce? Si tie ti s-a intamplat?
Mergem inauntru sa mai iau o cafea? Si un plasture de la farmacie sa imi pun pe arsura... sau mai bine un ou sa ma ung cu galbenus. Zici tu? Bine! Hai inauntru, fumam o tigara si vedem dupa care-i treaba si cu povestea asta.

Chapter 11 - by El

Stiam foarte bine ca o iubesc. Ii raspundeam insa in doi peri caci gandurile astea care ma ocupa nu imi dau voie sa rostesc trisilabic. Ma tot calca pe bataturi chestia asta cu povestea... Da.. si eu vreau cola. Care sa fie sensul? Si un pachet de tigari, te rog. Probabil ca asta trebuie gasit; altfel stam in viata asta si ne roadem unghiile din lipsa de sens. Kent, te rog. Artificial zici, ih? Si eu ma gandeam la asta tocmai acum. Nu stiu... asa pare. Pai cum de ce? Ca pana acum nu am facut nimic de care sa imi amintesc. In schimb - va multumesc tuturor care ati contribuit - imi amintesc de scuipatul acela venit de sus, de o rana la cap, de una in umeri (asta nu stiu daca era a mea), de sange, de niste decoratiuni interioare. In rest nimic. Ma intreb de la ce varsta fumez? De mult oare?

Chapter 12 - by Ary

Nu am chef azi ! Si ca sa nu ma macine gandul ca nu prea-mi gasesc rostul imi caut in suflet amintiri care sa-mi dea sens. Si plang, si rad ca intr-o reprezentatie a Marelui Circ.
E un cocktail ametitor cu muulti stropi de alcool si nopti nedormite, cu pasiuni salbatice si cruda indiferenta, cu zile date de cei care ma vegheaza de sus, cu oameni pe care i-am adorat. O viata de Oama de care ma bucur sa-mi amintesc, cu bune si cu rele.

Cand m-apuca asa….ma retrag intr-un colt al patului cu ursuletul meu preferat in brate si inchid ochii.Niiiimiiic nu ma poate atinge. Nici tipetele, nici lacrimile, nici teama..poate moartea (dar ma sufoca doar gandul Ei asa ca incerc sa o uit mereu afara din ecuatie).
Si pentru ca nu am chef azi, nici macar de atatea lucruri, mi-am luat cheile de la masina, pachetul de tigari si chipul pe care am crezut ca am reusit sa-l uit si am plecat.
Pacat ca nu mai ploua, iar mie nu-mi vine sa plang ca sa compensez noaptea uscata si lipsita de empatie. Ma dor ochii infiorator, asa ca pornesc incet pe sosea, cu luminile stinse. E ok , sunt in cartier. Poate ca mi-ar prinde bine sa ma opreasca politia. In secenariul ce mi se deruleaza fulgerator in cap nu reusesc sa ma decid daca ma voi cai pentru infractiunea comisa sau ii voi lua sfidatoare peste picior. Nu reusesc sa ma decid care varianta m-ar satisface cel mai tare in acest moment.
Am iesit de mult din zona casei si nici urma de politie, ma infurie gandul ca nici macar ei nu ma pazesc…sa ma pedepseasca cand e cazul.Pentru ca o merit.

Ii aud vocea; atat de calda si de familiara, incat pentru un moment ma relaxez total.Nuuuu, ca nu sunt in toate mintile ! Sunt singura in masina si mi-am lasat telefonul acasa.Gonesc de-a binelea de-acum si e clar imposibil sa-l aud rostind vreun cuvant decat daca am luat-o razna!
100, 110, 120, 130….stiu exact cat mai pot accelera si stiu ca o caut cu lumanarea.Problema pare a fi acceeasi – nu prea stiu ce caut; poate pe mine. Nu, eu sunt in siguranta, m-am lasat in El cu trupul pe care am refuzat sa mi-l mai ofer si mie si cu sufletul facut bucati pe care am sperat ca-l pot lasa infipt ucigator in inima Printului .
140 si deja e trafic in zona asta. Ma bucura fetele ingrijorate pe care apuc sa le zaresc pe geam.Rosu…sa nu oprim cand vedem sange…sa calcam pe cadavre si sa mergem mai departe.Sunt obosita pentru ca visez toata noaptea si ma trezesc mai obosita decat adorm. Ale naibii vise fara inteles si fara odihna.E ok .
150- masina merge ca unsa in drum drept- imi aprind relaxat o tigara. Merg in paralel cu marea. Apa e undeva, ascunsa de hoteluri. Dar o simt .Apele ei si ale lacului ,ce ma insoteste in cealalta parte, sunt involburate mereu la ore tarzii de briza si am mereu senzatia ca incearca ca ajunga unele la celelalte.Sa se intrepatrunda. Ca doua corpuri umede, lipsite de inhibitii.
Incetinesc pentru ca mi-am adus aminte de moarte si ma sufoca teama.
90 km / h– brusc mi se pare cea mai buna solutie de navigare. Intorc brusc, fara sa semnalizez (bucuriile vietii de razvratita).

Vreau sa merg in statiuni.Chiar daca nu a inceput inca sezonul, imi va da salupa sa ma plimb noaptea. Am nevoie de linistea ucigatoare din largul apei, de linistea calda si umeda, inconjurata de adancuri tainice. Parca as explora un regat sfant de fiecare data cand spintec valurile pe coasta. Ma indepartez suficient cat sa zaresc putin tarmul si apoi opresc.Plutesc in deriva si beau impreuna cu prietenul meu Jack niste cola, absolut nesanatoasa. Acolo, am fost si voi fi mereu impacata.Ea, marea, are o intelepciune care ma copleseste,care ma ingenunchiaza.

Si asta am facut pana la capat. Pana la capatul noptii am plutit in deriva, mi-am luat zborul asupra tuturor, mi-am lasat sufletul sa sangereze in apele ei, am inmultit cu lacrimi dulci apele-i sarate. Prietenul meu Jack, m-a ascultat rabdator , ca intotdeuna…el ma intelege, el nu ma minte si nu ma amageste, imi dezvaluie mereu cine sunt cu adevarat.Ce simt , ce vreau.
A rasarit soarele si o data cu el am senzatia ca de pe tarm, vantul imi aduce toata zarva omuletilor veniti la ultraviolete si meduze proaspete.Ma intorc la masina si blestem momentul in care am uitat sa-mi iau ochelarii.Vag imi amintesc ca am gasit altii.La barmanul beach-bar-ului sau i-am cumparat…sau…conduc…ametitor de repede pentru ca sunt departe de casa si nu-mi doresc decat sa ma sscufund in pat. “Poate ca sunt vampir”, imi rasuna un gand razlet. Nici vorba…s-ar fi lasat cu morti si in plus imi place vinul sec, alea rosii ma fac sa ma gandesc la preludiul unui viol.
M-a oprit politisti;”un pic cam tarziu , domnilor!Acum chiar nu mai am chef de dvs.” Banuiesc ca mi-au cerut sa ma legitimez si eventual sa le suflu in…..fund?!Chicotesc infundat. “Numele meu este….. si sunt fata chestorului…”S-au ingalbenit instant, imbecili.Am escorta pana acasa.Sa traiti, tatici! Elicopter ceva? Pentru ca e plictis pe drum pana acasa, trag o cursa cu escorta dupa mine…Vrrrrum - agenta 007 in actiune.Viraje, stopuri, pietoni (Evitati!) Un succes total.
Si in timp ce capul mi se scufunda in perne, iar draperiile imi protejeaza ochii de razele ucigatoare, ma gandesc ca as vrea sa ma pot defini prin Eu , nu “fata lui ..” sau “prietena lui….” si mai ales nu prin “ fosta prietena a lui….”
Noapte buna, printesa!

Chapter 13 - by Beaten

Cum se face ca mereu omenii intra in chestii care nu ii privesc? Stau si scriu tot felul de ciudatenii numai ca sa se amageasca despre iluzia grandorii... Crezi ca daca imi pui mie in cap lucruri care fac sens doar in sistemul tau metric esti putin mai inteligent? Ce? Daca astazi nu am chef sa alerg trebuie neaparat sa scriu ca vreau sa stau pe loc? Ce-ar fi sa faci un efort sa alergi? Poate face bine muschilor! Sau daca uneori ai chef sa scrumezi, poti sa o faci numai in cafeaua mea tocmai prajita si trecuta prin filtrul ibricului? Gandeste-te bine ce scrii cand scrii si despre ce scrii ca pana la urma scrii despre mine si despre viata mea. Despre care tu nu stii nimic. Si am aflat ca nici eu nu stiu nimic... Si stau sa astept pana ce nu primul venit, ci primul imi serveste alternativa inteligenta si coerenta parcursului meu. Caci daca nu selectez eu, atunci cine sa decida ce e mai bine pentru mine si pentru familia mea, cum marele cantec zice... Tot la colt de strada, tot cu un alt om langa mine, tot necunoscut imi e pentru ca nu am nici un fel de amintiri despre respectiva persoana, tot amalgamat gandesc caci nu reusesc sa fac o miscare fara ca o fata de pe cer sa zica, frate - opreste-te! ca nu asa esti tu! Tu esti cum spun eu si numai asa poti fi caci eu iti dictez destinul si nu ma pot desprinde de tine fara ca tu sa plangi. Eu zic nu! Eu ma pot desprinde de tine, singura dificultate pe care o am e sa imi dau seama la ce ma lipesc in continuare. Ca variante am: eu! Si daca ma gandesc bine imi dau seama ca eu nu ma pot conduce - pai cum de ce? pentru ca nu stiu nimic despre mine, nu stiu nimic despre ce am facut si inca mai caut sa aflu in ce era m-am nascut, ce am facut prima data, cine m-a nascut si cine m-a crescut. Daca as sti unde am facut liceul poate ca asta putea zice: Jet! mai animalelor si lasati-ma sa imi traiesc viata. Dar ce viata? Ajungem la varianta a doua - ceilalti. Dar ce stiu ei despre mine? Poate ca stiu mai multe decat am stiu eu vreodata. Ei stiu ca daca ma loveste o lampa in cap, pot sa renasc din propria mea fictiune. Ei stiu ca daca ma scuipa cu flegma nu ma supar caci pot s-o sterg mai repede decat un coiot. Si pot continua asa la nesfarsit - caci daca stau bine sa ma gandesc, sunt mai tare decat Nemuritorul si mai puternic decat Rocky. Si, inca ceva, Nu-i spune-ti Ei la ce m-am gandit.

Chapter 14 - by Amoral

Am si eu cadavrele mele. Imi bantuie amintirile, imi bantuie uneori noptile. Am o relatie tandra cu cadavrele produse de mine. Le chem tandru, le contemplu, le trimit la locul lor. Uneori povestesc despre ele. Nu ma simt vreodata vinovat privindu-le. Ma simt in schimb intr-o multime de alte feluri: mandru, excitat, egoist, orgolios, mic, mare, puternic, demiurg, slab, complexat, Dyonisos, Hercule, Oedip. De la cadavru la cadavru.

Recycled Stories

1